CEA MAI IMPORTANTA LEGE PLANTATA IN CREIERUL NOSTRU:
Dezaproba orice. Dar mai ales dezaproba ceea ce esti tu natural. Aproba DOAR ce ti se cere. Dezaproba ceea ce esti. Aproba idealurile si dorintele parintilor, societatii, exteriorului. Dezaproba ceea ce simti natural sa faci. Fii altceva decat ceea ce esti. Fii impotriva ta. Este corect sa fii ce iti cere exteriorul sau parintii sau societatea. Este corect sa te anihilezi. Este gresit sa te sustii si sa te manifesti natural. Este gresit sa fii ceea ce esti. Este gresit sa fii. Tot ce esti este gresit. Tot ce esti trebuie „corectat”
Tre zis intai de toate ca mintea/creierul functioneaza bine, ireprosabil. Creierul este sanatos.
A facut tot ce a putut mai bine. (Pentru ca) creierul nu poate intelege binele si raul la nivelul nostru. Si nici nu e treaba lui sa inteleaga binele si raul la nivelul nostru. Treaba sau rolul lui este sa stie binele si raul la nivelul lui.
Targetul creierului este intai de toate, sa asigure o continuitate fizica in timp cat mai mare. SURVIVE. Supravietuire. Timp mai lung de existenta pe plan fizic = Mai bine.
Prin practica, de cand suntem mici, creierul nostru ia din jur ce este statistic general valabil (= adica ce face toata lumea e implicit bine). Ce este statistic general valabil, tre sa fie bun nu? E logica simpla. Si buna. Relativ la supravietuire cel putin. Faci ca ceilalalti => esti acceptat => survive longer (supravietuiesti mai mult timp)
Si ce observa creierul cand se uita la parintii nostri?
Pai mama si tata aleg sa dezaprobe non stop. Orice. Mai ales pe ei insisi. Asculta’i. Asculta’i si acuma. Asculta’i pentru cinci minute. Sau nici macar atat. Asculta’i ce zic. Observa gesturile. Observa emotiile lor. Observa grimasele si fetzele lor.
Orice ar zice si face si arata, ei dezaproba. Mai ales ceea ce vine din interiorul lor natural. Si evident, fac tensiune in ei => creaza nemultumire continuu. Si creierul stie ca trebuie sa imite ce face toata lumea (parintii in special) => copilul este acceptat => copilul primeste iubire si mancare => timp mai lung de existenta fizica = mai bine.
Si deci creierul preia tehnica asta de dezaprobare (care genereaza tensiune, frica si nemultumire). Exact la fel ca parintii.
Si prin practica, devine cea mai esentiala lege (doar e prima lege invatata, nu?) din constitutie. Sa dezaprobi non stop orice. Practica perfectioneaza (ORICE, bun sau rau). Cea mai importanta lege este deci sa preferam sa dezaprobam non stop pe noi in special, si apoi orice altceva. Deci vei crea non stop tensiune, frica, nemultumire si toooooooate sentimentele negative (toate sentimentele negative se hranesc cu tensiune, frica si nemultumire, altfel ar fi sentimente pozitive nu?)
Cea mai importanta lege din viata mea este cumva sa aleg sa dezaprob orice vad, in special ceea ce sunt.
Sa fiu ceea ce sunt?
Sa indraznesc sa tac pentru ca simt sa tac atunci cand mi se cere sa vorbesc?
Sa indraznesc sa vorbesc pentru ca simt sa vorbesc atunci cand mi se cere sa tac?
Sa indraznesc sa rad pentru ca simt sa rad atunci cand mi se cere sa fiu suparat si trist?
Sa indraznesc sa fiu trist pentru ca simt sa fiu trist cand mi se cere sa rad?
Sa indraznesc sa STAU? pentru ca simt sa stau atunci cand mi se cere sa fac????
COMPLET GRESIT!!! Eu asa cum sunt natural sunt implicit the MOST EVIL, sau lucrul care trebuie evitat CEL MAI MULT. Deci tre sa aleg „cu mana mea” sa creez altceva decat ce sunt. Si asta creaza tensiunea de baza, frica de baza, stressul de baza, nemultumirea de baza. Si apoi tooooooate fructele care ies din astea de baza. Toate sentimentele negative. Sunt robot de creat sentimentele negative in fabrica numita societatea umana.
Dar presati de societate, de fabrica, majoritatea suntem stalciti de presiune. Si se face o atat de mare confuzie incat nici nu mai stii de unde a plecat si ce este important pe lumea asta. Asa incepe cercul ala mare vicios sa se invarta. Pentru ca esti mult mai usor tentat dupa aceea sa dezaprobi si mai tare (din cauza inertiei si practicii) atunci cand experimentezi efectele dezaprobarii tale proprii: tensiune…frica….apoi furie, ura, gelozie, depresie, critica, ignoranta, inchidere, nepasare, violenta etc etc etc etc etc etc etc…
Cand esti pe zero sa zicem, simti ca alegi daca sa dezaprobi sau sa aprobi. Dar daca esti deja tensionat si fricos si nemultumit, oriunde te uiti in jur o sa vezi partile care te tensioneaza, te streseaza, te inspaimanta si te nemultumesc. Si deci devine „si mai logic” sa dezaprobi. Si te adancesti intr’o groapa adaaaanca care se adanceste … si tensiunea si frica si nemultumirea prospera.
Creierul optimizeaza mereu. Sentimentele, emotiile negative sunt foarte utile pentru a improspata obiectivul de a dezaproba. Suna straniu, dar creierului i se pare logic. Si chiar este logic dpdvul lui si mai ales dpdvul scopului si rolului lui. Creierul exista ca sa atinga si sa materializeze obiectivul stapanului, sub ochii stapanului. Deci creierul functioneaza perfect. El atinge obiectivul meu. Obiectiv prost, bun, creierul nu are rolul sa judece obiectivul. Creierul are rolul sa materializeze obiectivul. Creierul este un canal de materializare prin care noi putem sa vedem obiective create. Proaste, bune, noi alegem in final.
Aici este inca interesant de ce avem perioada aia de sapte ani in care creierul nostru este in formare si este format de parinti, la discretia lor. Dar asta este alta filosofie si alt articol. Cert este ca dupa sapte ani, preiei controlul incet incet si poti sa preferi ORICE, bun sau rau, alegerea ta.
…
Esentialul este ca dezaprobarea este cel mai mare rau. Dezaprobarea este radacina din care ies toate emotiile negative posibile. Apoi, din radacina, iese tensiunea de baza cu tine insuti. Te dezaprobi pe tine insuti, sau dezaprobi CEEA CE ESTE, este acelasi lucru. Imediat cum s’a creat tensiunea de baza, imediat se creaza frica, ca o umbra. Si apoi incep toate sa fie posibile, toate emotiile negative.
Dezaprobarea te imbolnaveste la orice nivel. Spiritual, mental, emotional, fizic. Eu, cum dezaprob, intestinele mi’o iau razna. Astrologic vorbind, fecioara din mine e canalul de materializare al tensiunii. Imediat cum insist sa aprob, se dezumfla tensiunile, si intestinele isi revin la normal vizibil. Este efectiv ca si cum apesi pe buton si se stinge sau se aprinde lumina. Exact asa simt de fiecare data.
–
SPLIT, DEZAPROBARE, SEPARARE, NEGARE, sa dezaprobi efectele create de tine in trecut… zii cum vrei…
Si ironia face ca aprobarea/dezaprobarea nu depinde de gandurile tale, de gandurile altora, de emotiile tale, de emotiile altora, de actiunile tale, de actiunile altora.
De fapt asta e frumusetea situatiei. In realitate, gandurile, emotiile si actiunile depind de atitudinea primara de aprobare/dezaprobare. Aprobarea sau dezaprobarea genereaza ganduri, emotii, actiuni, lucruri. Nu invers.
Pentru ca aprobarea/dezaprobarea sunt mult mai adanci in procesul creatiei. Sau cel mai adanc din ce observ eu acum. Cu siguranta mai adanc fata de orice gand, fata de orice emotie, fata de orice actiune.
Aprobarea sau dezaprobarea nu depinde de ganduri, emotii, lucruri.
De aia chiar daca ai in jur persoane frumoase emotional, nu schimba cu nimic atitudinea ta de dezaprobare. Mereu gasesti cumva nod in papura, indiferent cat de misto e persoana din fata.
De aia chiar daca ai lucrurile care ti le doresti, sau daca ti se fac actiunile care le doresti, nu schimba cu nimic atitudinea ta de dezaprobare. Mereu o sa gasesti motive sa te plangi.
Si ne lasam asa de usor pacaliti ca, vezi doamne, anumite lucruri, anumite persoane, anumite actiuni ar GENERA ele multumire pentru noi, sau sentimente pozitive, sau chiar aprobare. ESTE O MINCIUNA. GOGONATA. ESTE O MINCIUNA GOGONATA CARE ESTE EVIDENTA DUPA MAXIM 3 ZILE DUPA CE AI OBTINUT LUCRUL SAU PERSOANA…
Ai obtinut lucrul sau persoana, si dupa 3 zile, iar incepi sa comentezi si sa dezaprobi. Dezaprobarea este interesul si obiectivul. Nu sa obtii persoane si lucruri.
SOLUTIA?
Prefer sa insist sa aprob orice efect vad. Orice persoana din jur. Orice sunt acum (trist, fericit, multumit, nemultumit, uracios, etc, astea sunt efecte/fructe… n’am ce le face).
Prefer sa fac exercitiul asta de aprobare, ca sa fac pe dos decat maica’mea, taica’miu si toti din jur care dezaproba. Asa imi formez retele neuronale, si deci un creier focusat pe aprobare. Un creier care sa aiba obiectivul sa ma aprobe, si sa ma ajute sa ma manifest eu natural, si sa ajut dup’aia si pe altii sa se manifeste cum sunt ei naturali. Un creier care sa sprijine manifestarea naturala, pentru care toti am venit aici.
Ce practici, se perfectioneaza. Si ce practic, ajunge in constitutia mintii mele, si apoi creierul o face automat in timp. Deci aleg sa practic ce imi este MIE folositor, nu altora. Si aprobarea determina schimbarea totala in bine a vietii mele fizice. Si deci aprobarea imi este folositoare in realitate. Nu rahaturile care mi le’a bagat pe gat mama, tata, prieteni, iubite, si alte victime.
Culmea, asa ti se ordoneaza viata de la sine. Pentru ca daca radacina este aprobare, atunci fructele copacului vietii tale vor fi lucruri bazate pe calm si pace si multumire, orice e misto are la baza calm, aprobare.
Plantez aprobare indiferent ce zic/vor altii de acum in colo. Poa sa urle si sa tipe. Si poate creierul meu sa genereze frica si toate reactiile alea cand ti se zice ca faci prost ce faci. La dracu cu tot. Stiu ca tre manifestate toate astea. Le aprob si asta e. Sa faca ce vor. Ii aprob si pe ei. Pana cand se rezolva totul….
🙂
Epifanii 