Scopul relatiei

Dpdvul nostru, ca individuali care formam o relatie, relatia este in realitate un loc de pregatire, antrenament, pentru relatia cu noi insine, pentru relatia cu intreg universul. Un antrenament de comunicare cu scop de intelegere si spre echilibrare. Restul scopurilor din capul nostru sunt doar vise calatoare prin societatea umana. Vise romantice, erotice, pronografice. Vise de copil mic dependent de mama. Si alte vise cu rol decorativ. Pe langa asta, relatia este si ea o entitate ca noi, cu scop si cu viata personala.

Daca stai sa te gandesti la o relatie misto, cum ti’ar place, cum ar fi perfect, apar imagini.
Tot felul de imagini. Fiecare cu imaginea lui (pt ca in general este una mare si lata).
Super partenerul sau super partenera. In care este perfect.
Unde perfect inseamna ca celalalt sa se miste exact conform nevoilor tale si dorintelor tale (sau dorintele altora pe care le’ai preluat tu fara sa stii).
Si sa se miste evident, cand vrei tu, nu doar cum vrei tu.
Evident, sa se miste si doar cat vrei tu.
Cand cum cat.
Si perfect.
Asta ar fi perfect.

Deci relatia este subordonata unei imagini.
Si deci scopul relatiei ar fi sa tinda spre imaginea care o ai tu in cap.

Evident ca, din experienta directa cu universul, cum se face ca universul numai de imaginile tale nu se impiedica.

Intai visezi complet hipnotizat. Esti hipnotizat.
Crezi cu convingere 100% ca relatia are scopul sa tinda spre imaginea din capul tau.
Si evident ca nici nu concepi ca imaginea aia din capul tau ar fi din afara capului tau venita.

Din cauza ca se misca lent unele lucruri, ia timp pana cand te lovesti de zid.
Dar e inevitabila lovitura.
Complet pe neasteptate te ia. Si pe nepregatite.
Erai pregatit pentru indeplinirea si materializarea in eternitate a imaginii din capul tau.
Nu erai pregatit pentru un asa zid!

Dupa depresiile si conflictele interne imediat urmatoare „primei dragoste”, urmeaza perioada in care rari sunt cei care mai ies din ea in viata curenta.
Si asta este parerea mea.
Nu stiu exact procentul, dar majoritatea oamenilor par a ramane in perioada asta, urmatoare „primei dragoste”.

Perioada de dupa „prima dragoste”.

In care nici nu mai crezi 100% cu convingere ca va reusi materializarea imaginii aleia din capul tau.
Inca crezi. Crezi cu convingere in continuare. Dar nu 100%.
Crezi ca poate 1, 2, 3, 4, 10, 20 de ani merge materializata.
Dar nu mai crezi ca merge materializata in eternitate. Forever and ever si ever together forever etc…
Forever pica, dupa „prima dragoste”

Tot e bine.

Dar oamenii isi pastreaza convingerea inca. Ca poate fi materializata macar acolo, cat se poate, cativa ani, cat mai mult.

Si au dreptate oarecum.
Adica merge materializata aparent pentru cateva luni (plus luna de miere cred).
Si zic aparent, pentru ca de fapt nu se materializeaza efectiv, ci te pacalesti usor ca celalalt ar avea scopul sa indeplineasca imaginea din capul tau. Te pacalesti usor ca relatia ar avea scopul sa indeplineasca imaginea din capul tau.
De ce te pacalesti usor?
Pentru ca in realitate, nu il cunosti pe celalalt.
Si, ca pe orice foaie alba, poti sa pictezi si sa desenezi foarte usor.
„Iubirea” in mare parte inseamna „in sfarsit, o foaie alba pe care sa desenez imaginea din capul meu”
Si tre sa te grabesti ceva, ca sa desenezi. Pentru ca in cateva lui incepe sa se duca.
Incepi sa il cunosti pe celalalt.
Nu mai bine nimeni n’ar intreba nimic pe nimeni? Ar fi mai lunga perioada.
N’ar depasi un an totusi. Dar ar fi mai lunga perioada.

Evident ca fiecare relatie pana la urma are acelasi final cunoscut: cearta, conflict, separare si apoi despartire in scarba (sau in ura).
De fapt de obicei este despartire in ura a unuia, si in scarba a celuilalt :))

Si de obicei dintr’o relatie iesi in scarba, urmatoarea din ura. Alternativ.

Si perioada asta, de dupa „prima dragoste” dureaza pana departe in varsta. Prea departe. Si cred ca sunt rari cei care inteleg si incep sa mearga in directia corecta.
Eu personal nu cunosc pe nimeni in varsta in viata care sa mearga in directia corecta.
Dar cunosc cateva persoane in varsta care flirteaza ici colo cu directia corecta, dar prea putin.

Directia corecta este sa scazi importanta imaginilor din capul tau, macar pentru o clipa (si apoi sa repeti cat mai des 😀 )
Si sa te gandesti: „mey dar care este scopul relatiei pana la urma?”

Din experienta mea de pana acum, relatia nu prea are legatura cu visele astea care ne intra in cap.

Relatia este un antrenament.
Inveti, observi dinamica energetica la toate nivelurile.
Comunici.
Experimentezi du’te vino’ul…. a da si a primi…
Experimentezi si poti sa testezi usor legile naturale, spre ex: ce dai aia primesti..
Te poti vedea mai usor pe tine, reflectat in celalalt.
Poti sa iti vezi minciunile in care stai, foarte usor.
Poti sa afli un raspuns mult mai obiectiv decat ce vezi tu (pt ca celalalt nu este prins in lumea ta mentala)
Inveti sa vezi in adancime, intai in adancimea celuilalalt.
Inveti asa sa te apropii de interiorul tau.
Inveti sa te deschizi.
Inveti sa ramai deschis, si sa intelegi de ce este mai misto asa.
Incepi sa experimentezi cum este sa fii acelasi cu altcineva, cu altceva.
Incepi sa cooperezi cu adevarat, dand libertate.

Te desfunzi si te echilibrezi.
Si te trezesti mai usor la realitate.

Cu persoanele deschise si compatibile cu tine inveti lectiile usoare si medii sa zic asa. Sau altfel zis, chiar si lectiile grele sunt mai usor de invatat.
Si intalnesti persoane deschise si compatibile in masura in care tu personal esti deschis spre celalalt, esti deschis fata de ceea ce isi doreste cu adevarat  si esti dispus sa permiti celuilalalt sa fie cum doreste sa fie.

Cu persoanele inchise si incompatibile (adica majoritatea combinatiilor dintre oameni) inveti lectiile dure. Sau altfel zis, chiar si lectiile usoare sunt dure.
Si intalnesti persoane inchise si incompatibile in masura in care tu personal esti inchis fata de celalalt, inchis fata de ceea ce isi doreste, si nu esti dispus sa ii permiti sa fie cum is doreste sa fie.

Si in felul asta te pregatesti pentru o relatie mult mai complexa si mai stabila decat orice relatie posibila intre 2 oameni: relatia cu intreg universul.

Sunt cuvinte mari pentru mine, ce’am scris aici. Dar eu asta cred. Si este varianta „pe care pariez” sa zic asa.

In felul asta universul apare si chiar este foarte prietenos, comparativ cu atunci cand insisti sa supui pe celalalt si sa supui relatia unei imagini din capul tau.

Phew… feels good now, ca am spus / scris 😀

Anunțuri

Despre mikky

Interests: + understanding, helping others with more understanding + I AM, Being, God, Law of Vibration + team play, communication, self help + numbers, cycles, astronomy + financial markets +
Acest articol a fost publicat în FFF Important și etichetat , , , , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Opinia ta

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s