respectul de sine si ceilalalti

Gandhi: „They cannot take our self respect if we don’t give it to them”

Nimeni nu’ti poate lua respectul de sine daca nu i’l dai tu personal.

Chiar daca Gandhi este cam departe de preferintele mele, citatul asta este frumos si merita scris.

Ar fi simplu si usor daca ar fi vorba doar de o decizie personala constienta… sa zici: „na ca nu vreau sa’ti dau respectul de sine…ha ha ha”

Este un citat frumos, dar realist vorbind, eu l’as formula mai degraba:

Nimeni nu ti’ar putea lua respectul de sine, DACA ti’ai corecta obiceiul de a’ti arunca pe geam respectul de sine.

Practic vorbind, este necesar sa vezi obiceiul de a’ti arunca pe fereastra respectul de sine, si sa intelegi cum a ajuns obiceiul in subconstientul tau. Si evident dupa aceea sa il schimbi cu ceva mai bun. Pana atunci iti cam arunci respectul de sine pe geam.

Obiceiul asta a ajuns in noi, sau a fost format in subconstientul nostru, mai mult ca efect.

Obiceiul important inoculat este sa renunti la TINE, si sa asculti de mama sau tata. (si pe viitor de gagica’ta, de sef, de societate, de domnul politist si restul oamenilor din jur)

Pana ce se instaleaza obiceiul asta in copil, copilul este „pain in the ass”, foarte problematic pentru parinte.

Copilul zice si face ca el, si mama trage continuu continuu continuu spre ea. Non stop. NON STOP. Si evident copilul pierde in final, pentru ca el are nevoie de mama.

Mama nu stie ca face un mare rau in felul asta, dar deh, si ea este programata la fel, cu acelasi obicei, sa renunte la EA pentru ce vor altii sau ce cred altii ca e bine. Mereu altii…. mereu altii….

Copilul va primi opozitie la orice ii place, indiferent daca este rau sau bine pentru el. Ca copil, devine normalitate ca mama sa iti fie impotriva. Exclud cazurile fericite, pentru ca sunt (probabil) putine.

Oricand vrei sa faci ceva, maica’ta stii ca o sa fie impotriva. Sau poate taica’tu. Oricum, cand vrei ceva ce iti place, mereu te gandesti prima data: „Care dintre apropiati o sa mi se impotriveasca??”
In loc sa ne gandim: „Pfffff, pe ce culmi o sa ajung??”,  am ajuns sa ne gandim: „Care dintre apropiati o sa imi infiga primul cutitul in coaste?”

Iar obiceiul de a renunta la TINE pentru parerea celorlalti genereaza si aruncarea pe fereastra a respectului de sine. Care in final, inseamna acelasi lucru, spus altfel.

Era logic cand erai copil mic.
Adica era logic atunci sa accepti varianta EI, si sa faci ca EA, pana cand mai cresti. Dar uite ca ai crescut si ai uitat sa mai revalidezi strategia.
Era ok strategia, pentru ca depindeai de EA sau / si de EL.
Dar acum iti poti oferi tu personal, 24 din 24, cand ti se scoala, sau cand ai chef, poti sa iti oferi tot ce ti’ai dorit de la ei.
Ti’ai dorit iubire, apropiere, sustinere, respect, libertate, pozitiv, etc.
Toate astea sunt efecte, rezultate din pura atentie. Exact ca culorile care apar cand trece lumina alba printr’o prisma.
Lumina alba ar fi pura atentie, si din ea rezulta toate.
Iar acum poti sa fii atent la tine si natural se va intampla satisfacerea oricarei nevoi.
Atentia se va converti in timp in orice nevoie a ta.
Este necesar sa profiti de atentia TA, si sa TI’o acorzi.

Evident, si aci sunt probleme, pentru ca avem si alte obiceiuri „folositoare” ca de exemplu:
– este misto ce este „acolo” nu „aici” (este efectul automat cand iti arunci respectul de SINE pe fereastra, apreciezi ce este acolo, astepti ceea ce este misto de la celalalt, nu de la tine, de la exterior, nu de la tine)
– pierd vremea daca stau atent la mine, mai ales ca nu inteleg nici o iota din ce vad, parca e gol si intuneric (este efectul automat cand te obisnuiesti cu exteriorul, si uiti de interior)
– pfffff, cere mult efort sa restructurezi obiceiurile (gradina interioara), pana mea, m’apuc maine, asta e ultima seara cand ma fac praf…
– etc

Si toate obiceiurile astea va fi necesar sa fie transformate, inlocuite.

Dar din fericire, se pare ca tot ceea ce este nevoie sa facem este pur si simplu sa ne acordam atentie cu orice pret, cel mai mare procent de timp din zi, si natural se „reeduca” tot interiorul, toata mintea noastra. Se aliniaza toate componentele la lumina noastra interioara, la atentia noastra, la CINE priveste, sau CEEA ce priveste.

Este ca si cum vii cu magnetul langa particulele de fier, si toate se ordoneaza pe liniile de camp magnetic. Asa si obiceiurile pe atentia ta.

Eu personal am vrut sa inteleg fiecare rahatis, si am ajuns in momentul in care stiu cat mi’am dorit sa stiu.
Dar ceea ce ajuta este sa pui in practica efectiv, nu sa stii, sau cat stii.
Ajuta daca pui in practica, daca efectiv esti atent la tot ce observi la tine insuti.
Daca stii aspectele procesului este cam irelevant. Ajuta la diminuarea fricii un pic. Pt ca stii mai clar ce te asteapta aproximativ.
Dar este cam frustrant sa te chinui sa afli toate astea, si apoi sa afli ca nu conteaza sa afli de fapt, ci conteaza sa aplici, sa tranformi efectiv, adica sa pui atentia drastic pe tine, indiferent ca intelegi vreun rahat sau nu. Intelegerea este efectul punerii atentiei pe ceva. Esential este ca tii atentia pe tine, si te transformi automat in ceea ce ai ales sa fii inainte sa te nasti. Revii la alegerile reale facute inainte de nastere.

Atentie pe NOI INSINE!!!! Corp, emotii, ganduri, miscari, tendinte, dorinte, tentatii, ritmuri, repetitii, obiceiuri.

ATENTIA genereaza schimbare automat.
Si retine ca mereu intai te uiti ca vitelul la poarta noua o buna perioada de timp, si apoi face click, apare intelegerea, sia poi dupa mai multa atentie, subconstientul tau este transformat.

Unde te uiti, atentia in sine schimba orice conform celui mai inalt adevar al TAU.
Este suficient sa ne uitam la noi insine, si toate „adevarurile” altora vor disparea ca niste umbre. Si va ramane claritatea vietii potrivite pt noi.

Anunțuri

Despre mikky

Interests: + understanding, helping others with more understanding + I AM, Being, God, Law of Vibration + team play, communication, self help + numbers, cycles, astronomy + financial markets +
Acest articol a fost publicat în Citate, F Important, Planul mental și etichetat , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

2 răspunsuri la respectul de sine si ceilalalti

  1. illa zice:

    jumate din articol mi-am admirat golul din stomac provocat de cuvintele astea adevarate si cealalta juma mi-am admirat propriile alegeri devenite intre timp impotente 🙂

  2. ifmihai zice:

    poate ca e cam tough articolul pentru o mama (care si termina de citit articolul 😀 )
    nu prea am inteles partea cu „devenite intre timp impotente” si nu stiu daca am inteles bine, dar alegerea este sursa de potenta, deci n’are cum sa fie impotenta nici o alegere.

Opinia ta

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s