Cauza pentru tristete si depresie

Cauza depresiei si tristetii sta in fortarea parintilor tai in capul tau a catorva obiceiuri/adevaruri fffffffoarte distructive: „Nu pot (sa reusesc) fara altcineva„, „Nu sunt in stare„, „Nu am voie„, „Nu sunt bun de nimic„, „Tre sa fac ce zic altii„. Dintre toate, de departe cel mai distructiv este:  „Nu pot (sa reusesc) fara altcineva„. Si tot obiceiul asta prost sta si la baza saraciei fizice, lipsa banilor.

Este atat de important jewel-ul asta, cel putin pentru mine.

Si l’am postat repede pentru ca, daca este cineva care vrea sa inteleaga cauzele tuturor efectelor din viata lui/ei, atunci ar trebui sa afle despre cel mai prost obicei inventat pana acuma si bagat fortat in capul copilului de parinti ignoranti programati si ei la fel de mici.

Ieri eram in impas in ce priveste tendinta de tristete si depresie de nicaieri. Ma uitam la tendintele care parca nu dadeau 2 lei pe ce vroiam eu personal sa fac. Si asta a fost un scenariu regulat in viata mea.

Sa vrei sa fii, sa faci, sa fii pozitiv, sa traiesti. Dar in acelasi timp sa te uiti la creierul tau cum infuzeaza hormoni in corp fara sa ii pese parca de ce vrei tu, si te vezi luptandu’te efectiv cu tristetea si depresia (eventual in final vei pierde oricum, pt ca creierul mereu isi atinge obiectivele).

Si asta se intampla de ani intregi.

Acelasi zid de neintelegere, acelasi intuneric in ce priveste cauzele tristetii si depresiei.

Si saturat fiind, si pornit fiind pe aflat, am zis, what the hell… hai sa caut pe net.

Am cautat cauzele depresiei, cauzele tristetii. Sincer n’am gasit mare branza.

Dar in schimb am mai dat peste niste tipi de succes. Si incet’incet, din una intr’alta am dat peste Bob Proctor (very recommended).

Am descarcat niste videos cu el, si ascultand (pt ca am vrut un ajutor din partea cuiva care are succes, sa ii aud vocea), dintr’una intr’alta zice: „Cauza depresiei si tristetii este furia pe ceilalalti, si apoi reprimarea ei in interiorul tau”

Am zis: „Wow, asta da viteza!.. Sa vrei ceva cu adevarat dintr’odata, pentru 5 minute sa te investesti total si sa vrei total sa afli cauzele, si apoi sa preia subconstientul taskul, si apoi te trezesti cu raspunsul… ”

A fost clar ca m’am intors la drumul bun. Pentru ca asa se intampla lucrurile cand esti pe drumul bun. Tu doresti si initiezi, si apoi subconstientul creaza in tacere.

A facut click raspunsul.

Si apoi seara, in pat, am stat sa imi aduc aminte, din copilarie. Pur si simplu focusam pe furia care se activeaza in mine atunci cand apar tristetea si depresia.

Si apoi au venit amintiri. Amintiri pe banda. Cu mama, cu tata, cu sora’mea, cu profii, cu batausii din cartier, cu baietii mai mari.

Si nu doar amintiri din copilarie. Ci si curente. Dar astea curente sunt sofisticate. Este fortare sub forma de „civilizatie”, fortari „civilizate”, in care „TREBUIE SA FACI ASA, PENTRU CA ALTFEL ESTI TARAN PROST NECIVILIZAT….BOUL DRACULUI”. Normal ar trebui sa te doara in cur de parerea unor ignoranti nefericiti care iti dau impresia de sobolani fricosi, dar obiceiul e obicei, te paralizeaza si aia e. Si ei profita ca sobolanii.

Toate amintirile la fel: Ei ziceau ceva, cereau ceva, fortau ceva, si eu faceam compromisul sa tac, sa inghit, de frica sa nu ma bata, sau sa ma dea afara din casa, sau sa imi anihileze existenta. Toate scenele / amintirile aratau exact la fel.

Si apoi ma uitam la mine, ma uitam la copilul timorat de frica. Si am vazut impotenta. Nu puteam, nu pot sa fac, pentru ca efectiv ma simt anihilat, nu pot, efectiv te tine ceva strans si te strange si te strange pana cedezi.

Acum nu mai este la fel ca in adolescenta. Am progresat mult. Sunt pe cale sa ma manifest din nou sincer si individual. Dar in adolescenta si copilarie a fost foarte accentuata problema psihologica.

Si apoi a facut din nou click.

Mi’am dat seama ca asta este cauza pentru aproape 90% dintre toate problemele mele (probabil ale tuturor, ca de aia scriu aici).

Vroiam sa le zic, sa ma revolt, vroiam sa cautam o alternativa, vroiam sa imi spun parerea contrara, vroiam sa fac ca mine, vroiam sa fiu eu insumi. Dar era interzis, pentru ca eu nu pot fara cineva, fara aprobarea cuiva, fara sustinerea cuiva.

Si apoi m’am gandit si mai rational.

Eu am fost fericit fara nimeni cand am fost mic, dar nu eram constient.

De la 25 de ani de cand cu Osho si practici de meditatie, am vazut constient ca este posibil sa fii fericit fara nimeni.

Dar intre astea 2 perioade, mereu cand am fost fericit, si am constientizat, a fost cu o persoana langa mine, prieten, iubita, parinte, etc.

Si, ca orice om, in special ca pui de om, vrei sa comunici, vrei sa cresti, vrei sa afli, vrei multe. Si eu vroiam adevarul in special. Eram si sunt obsedat sa aflu cum merg lucrurile in realitate. Dar lumea din jur nu vroia si nu vrea asa ceva. Adevarul ? MAI BINE MOR PENTRU PATRIE SI MA DUC LA RAZBOI SA OMOR OAMENI.

Si logica simpla zice, ca daca fericirea apare doar cu cineva alaturi langa, si toti vor sa se minta, vor sa fie sclavagiti si sa traiasca in povesti si iluzii, atunci iti este interzisa fericirea deci => tristete si depresie.

Pentru claritate: Depresie =  tristete + furie reprimata. Tristetea este ok cat e natural, dar daca este excesiv, si apare si furia reprimata, da in depresie.

Deci cheia este obiceiul meu prost format ca „Nu pot (sa creez) fara altcineva”

Nu pot sa fiu fericit fara altcineva, nu pot sa fiu curajos fara aprobarea lui x, y. Nu pot sa fiu absolut ce vreau eu sa fiu in capul meu fara sa fie cineva langa, fara sa fiu aprobat de cineva autoritar.

Dar ce pana mea legatura are prezenta celuilalalt (si parerile lui) cu dorinta mea de a fi fericit sau curajos spre exemplu?

Daca eu imi doresc sa fiu curajos, asta demonstreaza intrinsec ca sunt capabil de curaj, pentru simplul fapt ca pot sa imi doresc. E atat de simplu.

In realitate pot sa imi imaginez ce vrea muschiul meu. Pot sa creez mental tot ce imi doresc. Daca pot sa imi doresc, poate sa fie orice, pot sa creez, fara sprijinul nimanui. NU ai nevoie de nimeni ca sa creezi in mintea ta tot ce iti doresti.

Iar planul emotional rezulta din planul psihologic.

Si planul fizic rezulta din planul emotional.

Spirit/Vointa/Observatie => ganduri/psihologic => emotii => lumea fizica/actiuni.

Si s’a facut asa dintr’o data lumina. Mi’am dat seama, si simt ca am spart gheata, am spart nuca obiceiului prost de a refuza sa creez eu personal, fara ajutor din partea nimanui.

Si am vrut din toata inima sa scriu experienta, si concluzia, pentru ca ar ajuta enorm pe cineva mai ales sub 25 de ani, dar ajuta pe oricine care cauta intelegere.

Repet, poti sa creezi in mintea ta si in corpul tau TOT CE ITI DORESTI.

Poti sa te vezi curajos, rezulta sentiment de curaj, indiferent de circumstantele exterioare.

Poti sa te vezi invingator, rezulta sentiment de invingator, indiferent de circumstantele exterioare.

Poti sa te vezi calm, rezulta sentiment de calm, indiferent de circumstantele exterioare.

Poti sa te vezi prosper si cu bani, rezulta sentiment de om prosper si cu bani, vei atrage bani si prosperitate si pe plan fizic, indiferent de circumstantele exterioare.

Omul care te poate ajuta si care este disponibil 24 din 24 este deja prezent in viata ta. ESTI TU.

Succes!

Anunțuri

Despre mikky

Interests: + understanding, helping others with more understanding + I AM, Being, God, Law of Vibration + team play, communication, self help + numbers, cycles, astronomy + financial markets +
Acest articol a fost publicat în Cauze, FFFFF Important, Planul emotional, Planul mental și etichetat , , , , , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

4 răspunsuri la Cauza pentru tristete si depresie

  1. krishtau zice:

    Cauza depresiei si tristetii este furia pe ceilalalti, si apoi reprimarea ei in interiorul tau. complet adevarat. sau „iadul e in ceilalti”. intotdeauna. de fapt universul in sine e atat de perfect incat singurul punct negru pe fundalul total al manifestarii sunt oamenii. el e singurul care a transformat unealta mintii in schizofrenie. adica avea mintea cu care isi amintea unde si-a ascuns bata, unde si-a gasit fructele, ca trebuie sa e unga cu noroi pe piept ca sa nu-l coseasca tantarii, etc. asta a fost atunci.
    acum mintea a devenit stapanul fiintei pentru majoritatea oamenilor, astfel incat identificarea completa cu ea (mintea) e cam patologica.
    Informatia in sine poate fi patologica sau nu, in functie de sensibilitatea fiecaruia si de gradul in care poate procesa sau face fata la MAI MULTA informatie. cauza a tot ce se intampla rau (in sens pur dual) pentru individ este ca nu isi poate focaliza mintea spre ceea ce vrea. adica e scav. e usor poate pentru putini de a spune liniste si sa se faca liniste.
    cheia e oricum in modul in care poti roti intrerupatorul 😉

  2. ifmihai zice:

    Eh, mintea e ok, eu asa vad.
    Ea nu poate sa ne faca noua treaba noastra. Asta e problema (noastra)(nu a ei).
    Schimbarea si directia schimbarii este treaba noastra personal.
    Mintea mai mult trage spre persistenta (obiceiuri).
    Deci schimbarile de care este ea capabila sunt doar: mutare de focus + mici schimbari superficiale care ii asigura persistenta cautata de ea.
    Ca solutie cum vad eu, calea este sa ne implicam activ, adica sa trecem intai de obiceiul de a ne astepta la anihilare, la un mediu ostil.
    Si apoi sa trecem si peste obiceiul de a ne crede impotenti.
    Si asa sa apara curajul natural de a te baga in viata ta personala, sa incepi sa modelezi cum ti se pare TIE corect.

  3. ELENA zice:

    bravo,esti exceptiona iti multumesc de parerile tale
    numai citind m-am calmat
    este exact adevarat ce ai spus ,totul vine dedemult,de mic copil,de dependenta de cineva
    dar eu ma descurc singura si sint fericita,voiam doar ,zic eu sa impart fericirea mea cu cineva
    se pare ca nu mi-am ales persoana potrivita dar sunt fericita ca am putut sa spun,sa aleg eu si sa fiu eu asa cum sunt,nu sa ma tot schimb ptr cineva ca sal ajut sa treaca peste problemele din copilarie
    fiecare face ce-l duce capu
    un salut,elena

  4. mihai.fi zice:

    ma bucur ca ajuta 🙂
    asta era si sensul blogului, sa fie pe net
    ca sigur e gasit de cine are nevoie 🙂

    iar in ce priveste cineva’ul,
    am vazut ca daca tu insisti sa fii tu insuti ce oi fi (nici nu tre sa stii exact ce esti, dar sa insisti pe calm),
    atunci dai o oportunitate si celuilalt, fara sa faci mare branza,
    de fapt fara sa faci nimic, pt ca vibrezi oricum
    si va profita sau nu de oportunitate
    daca nu profita, va fi o separare lenta, si usor suportabila in timp,
    daca profita in schimb, se schimba relatia ca sa fie acomodati amandoi asa cum sunt ei naturali
    (se ajusteaza adica)

    calm love success 😛

Opinia ta

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s