Observatia: cel mai real lucru din viata omului

Procesul de observatie este singurul lucru la fel si neschimbat de cand ma stiu. In rest toate s-au dus sau se duc. Observatia este deci mai reala decat orice altceva.

Prima data am auzit lucrul asta de la Osho si aveam 21-22 de ani.

Am facut rapid o revizie de curiozitate a vietii mele pana atunci.

M-a facut foarte curios afirmatia, pentru ca vorbea despre exact ceea ce cautam: ceva strong in viata asta, ceva real, ceva infailibil, ceva .. adevarat?

M’am tot gandit.
Am tot rememorat, si am tot rememorat.
Cel mai greu a fost cu lucrurile si persoanele „dragi”.
Si totusi era evident (intr’un mod extrem de neplacut)
ca lucrurile astea dragi sunt tot finite: iubita, relatia cu EA iubita mea, prietenii apropiati, familia, locul unde stau acum, corpul „meu”, etc

Am ajuns la concluzia ca orice am fost nu mai sunt, si tot ce a ramas la fel a fost observatia, procesul de observatie, observatorul, atentia din mine. Atentia care o percep toti in ei insisi ca fiind EU-ul.

Totusi aparea un puzzle: cum se relationeaza toate procesele astea de observatie atunci? EU-rile astea?

Si raspunsul a venit tot de la Osho: Procesul de atentie este acelasi in toti. Este gen curentul electric din toate aparatele electrice din lume.

Greu de inteles. Am inteles intuitiv, si apoi am inteles si prin experienta de cateva ori bune. Intri intr-o stare in care chiar vezi, ca la „What the bleep do we know”, chiar te vezi in oglinda peste tot. Toti sunt la fel ca tine. Toti suntem one. Si nu doar oamenii.

E o stare in care efectiv vezi altfel.

Totusi problema cea mai mare a mea si a tuturor cred, este chiar faptul ca este un fel diferit de a vedea lumea. Si societatea nu te invata asa ceva, societate = mama, tata, apropiati. Simti ca toate adevarurile sociale sunt false. Simti intuitiv ca e adevarat felul asta de a privi lumea: oneness.

Mi-e frica si acum sa ma apropii de observatie cu pasi mari.
Ma apropii mereu cu pasi mici,
ma indoiesc ca am facut pasi mari pana acum cel putin.

Stiu ca mersul spre observatie este calea corecta. CALEA.
Dar mi-e frica.
Pentru ca nu se vede cu ochiul, nu se aude cu urechea, nu se gusta cu limba, nu se atinge cu degetul.
Plus, societatea iti sugereaza ca daca te duci acolo, „esti pe cont propriu, dragule”.
Si daca faci un pas spre interior, te avertizeaza in continuare, „daca continui, ai grija ca intram in razboi”.
Si cu fiecare pas facut spre atentie, ceilalalti incep sa se teama de tine si sa te vada ca inamic si oaie neagra.
Pentru ca iesi din zona safe.
Si automat te confrunti cu singuratatea in primul rand, toti te lasa singur.
Nu ca ar vrea sa te lase singur,
dar le e frica, si stau pe modul vechi, in obisnuintele vechi,
care obisnuinte vibreaza foarte diferit, si deci tre distanta, si va fi distanta prin lege.

Dar spre observatie este adevarul si starea pe care o cauta oricine pe lumea asta.
Am trait’o.
Si sunt convins ca toata lumea a trait’o fara sa isi dea seama.
Doar ca a confundat’o automat ca fiind un rezultat a ceva exterior (ceea ce este complet fals, dar util, ca sa nu o iei razna)
Am trait starea asta de multe ori in copilarie toti. Si in adolescenta, etc. Periodic.

Cand te opresti un pic, si dintr’o data totul e perfect fara cauza, n’ai putea zice de ce, dar e perfect, si totul este „asa cum trebuie”, perfect.

Aia e starea cand incepi sa vezi oneness-ul.

Acuma, ramane la alegerea fiecaruia unde vrea sa mearga. Am invatat in timp ca alegerea este corecta in sine, dreptul de alegere.
Nu daca mergi spre interior sau exterior, nu daca vrei sa fii fericit sau nefericit.
Asa ca important este ca procesul de observatie alege si experimenteaza.
Si evident suporta consecintele 100%, pana la ultimul banut.
Pentru ca doar asa se invata ceva clar si sigur.

Anunțuri

Despre mikky

Interests: + understanding, helping others with more understanding + I AM, Being, God, Law of Vibration + team play, communication, self help + numbers, cycles, astronomy + financial markets +
Acest articol a fost publicat în FFFFF Important și etichetat , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

2 răspunsuri la Observatia: cel mai real lucru din viata omului

  1. ei bine ..da. ceea ce nu inteleg eu este de ce foarte multi oameni,atunci cand descopera starea aia de „perfectiune fara cauza”,experimenteaza o ciudata teama si incearca sa o ignore. am intalnit oameni care se temeau de o stare de bine. si au facut ce au facut ca sa reintre iar in valul cotidian,in stress,in griji,in probleme. pentru ca acest mediu le este familiar. pe cand acea stare de armonie le era cumva straina. ne temem uneori de bine. de ce ?

  2. ifmihai zice:

    Pai ti’ai raspuns singura la intrebare. Este familiar sa stam departe de starea asta de perfectiune. Este familiar sa stam in tensiune. Pentru ca asa sunt toti. Asa stau toti. Si toti vad ca toti stau asa. Si toti trag unii de altii sa ramana asa. Am fost pacaliti sa credem ca existenta noastra este in principal existenta asta sociala tensionata. Ceea ce este fals. E un strat foarte subtire din noi, fizicul. Fizicul este un strat foarte subtire si foarte util da. Dar este foarte subtire si foarte schimbator. Si cand confuzi realitatea ta aia strong, cu ceva asa subtire si trecator, te umpli de frica automat. Pentru ca tu stii deep down ca tu esti nemuritor si ca ESTI. Dar apoi te uiti la fizicul care il crezi la fel de real, si vezi cum dispare si apare, si vezi ca esti muritor. Si se formeaza conflictul asta de baza. Frica e tensiune, conflict. Tensiunea dintre 2 adevaruri opuse starneste conflict, tensiune, frica.

Opinia ta

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s